Back to news

Pavilionul României de la Expo Milano 2015, între tradiție, modernitate și percepția publică

Published on 23.06.2015

Începutul lunii mai a marcat debutul Expoziției Mondiale de la Milano 2015 (1 mai –31 octombrie), având drept temă generală „Hrănirea planetei, energie pentru viaţă”. Cele 6 luni de diversitate gastronomică şi culturală sunt pline de incitante demonstraţii culinare, degustări şi workshop-uri, dar şi de dezbateri privind modul în care ne raportăm astăzi la hrană.

România participă la această ediţie cu pavilionul „În armonie cu natura”, aflat în zona centrală (887 de mp), în proximitatea celor ale Italiei, Franţei, Israelului sau Mexicului, şi rezultat al colaborării dintre birourile Artline şi Adest Architecture. În acest context, arhitectul Radu Teacă, reprezentantul biroului Artline, ne-a răspuns la câteva întrebări legate de concretizarea proiectului în cadrul Expo Milano.
În jur de 20 de milioane de oameni sunt aşteptaţi să treacă pragul expoziţiei de la Milano, iar mulţi dintre aceştia vor vizita şi Pavilionul românesc. Ideea care a stat la baza proiectului este cea a armoniei dintre tradiţie şi tehnologia contemporană, care să pună în valoare potenţialul important al României pe scena agriculturii europene cu valenţe bio. A apărut astfel casa cu acoperiş din stuf şi pereţi din sti­clă, unde timpul nu a încremenit, ci se mişcă în ritmul modern al tehnologiei. La parter, a fost gândit un spaţiu de informare, pereţii interiori fiind media şi pliabili (o parte din ei), pentru a-i pune în temă pe vizitatori cu detalii legate de agricultura, economia şi tradiţiile româneşti.

Cel de-al doilea spaţiu, etajul, a fost conceput ca un restaurant cu iz de locuinţă tradiţională, interpretat în cheie contemporană. Amplasat în mijlocul unei grădini, acesta a fost conturat pe baza unor importante elemente ale arhitecturii populare: acoperiş de stuf, îmbinările bârnelor, prispă. Trecerea din realitate către lumea pavilionului se face cu ajutorul unei suprafeţe cu apă, care întâmpină vizitatorii la intrare, şi care s-a dorit un simbol al Deltei Dunării. În ciuda conceptului interesant, după două luni de la inaugurarea Pavilio­nului României la Milano, au apărut mai multe poziţii critice în ţară legate de gestionarea acestuia. Acestea vizează amenajarea spaţiului, relevanţa informaţiilor difuzate în zona media, calitatea personalului care se ocupă cu pri­mirea vizitatorilor sau cea a mâncării oferite în restaurant, dar şi programul scurt de funcţionare comparativ cu al altor standuri.

Despre im­ple­mentarea conceptului arhitectonic, dar şi despre e­vo­luţia proiectului pe parcursul, dar şi după fi­nalul Expo Milano 2015, ne va spune mai multe în continuare arhitectul Radu Te­a­că.

În drumul de la proiect la realitate, aţi întâmpinat dificultăţi legate de implementare, a trebuit să vă adaptaţi unor situaţii neprevăzute?

În primul rând, problemele majore pe care le-am întâmpinat au fost datorate acordului cu legislaţia lombardă (nu legislaţia italiană, în general, ci cea locală) care este foarte strictă, reglementând, spre exemplu, inclusiv înălţimea treptelor, care trebuie să fie de fix 16 cm. De asemenea, alte obstacole s-au legat de legislaţia în caz de incendiu, dar şi în ceea ce priveşte calitatea aerului, iar asta a însemnat un aport mai mare al instalaţiei de climatizare cu repercusiuni estetice. De fapt, din momentul în care noi am predat proiectul, chiar dacă acesta a fost dus până în faza detaliilor de execuţie, executantul a avut li­bertatea să-l schimbe acolo unde el nu co­respundea din punct de vedere al normelor şi legislaţiei locale. Un alt aspect tot de ordin estetic a fost diminuarea dramatică a oglinzii de apă, care, în varianta iniţială era mult mai generoasă. A trebuit însă restrânsă mult, la maximum 2 metri de clădire, întrucât elementele de prindere ale acoperirii arterei principale, Decumanus, intră în loturile tuturor pavilioanelor adiacente. Chiar şi structura a fost pe alocuri modificată, atât din raţiuni legislative, cât şi din cauza costurilor. Un alt aspect important a fost şi adaptarea conceptului iniţial la bugetul foarte auster raportat la peisajul general al Expo Milano 2015.

Care au fost reacţiile după inaugurare şi cum s-a integrat proiectul în cadrul general al Expoziţiei Universale Milano 2015?

Deşi au apărut şi rumori mai puţin optimiste, totuşi pavilionul pare a se bucura de atenţie din partea vizitatorilor, fapt întărit şi de invitaţia pe care am primit-o din partea Facultăţii de Arhitectură din cadrul Politecnico di Milano, alături de alte zece pavilioane, pentru a ţine o conferinţă în legatură cu ideile care au generat designul Pavilionului României. Şi, ca o apreciere la adresa rezultatelor pavilionului nostru, putem aminti şi decorarea Comisarului General al României, Georgian Ghervasie, cu Ordinul „Steaua Italiei” în grad de Cavaler. Mai sunt, însă, nişte detalii pe care ne-am dori să le îndreptăm pe parcursul Expo Milano 2015.

Cum v-aţi dori „să trăiască” Pavilionul şi să fie receptată arhitectura acestuia în lunile ce vor urma, până la finalul expoziţiei din luna octombrie?

În primul rând, ne-am dori ca plantele din gră­dina suspendată, ca simbol al naturii din Ro­mâ­nia, să crească, să devină mai specta­cu­loa­se, marcând mai bine contrastul între partea de sus, cu restaurantul, ca arhitectură tra­di­ţi­onală interpretată în cheie contemporană, şi par­terul dominat de pereţii media, care, pe lâ­n­gă caracterul versatil în ceea ce priveşte in­f­ormaţia, pot contribui şi la crea­rea unei at­m­os­fere în acord cu evenimentele ce se petrec acolo.

Ce se va întâmpla cu proiectul „În armonie cu natura” (Living with Nature) după finalul expoziţiei de la Milano? Îl vom putea vedea undeva în ţară?

Sunt discuţii ca pavilionul să fie adus în ţară, într-un spaţiu public (parc sau piaţetă) din sectorul 2, unde să poată fi folosit drept restaurant şi drept punct de informare pentru turişti, cu o orientare în mod special către tineret.

text: MANUELA ZIPIŞI; Foto: COSTIN IRIMIA